prima mişcare: o mînă blurată peste un picior hidrargizat, muşcată curgătoare cu nasturi verzi transparenţi pusă în capul coloanei vertebrale chiştoace de ţigări sidefate zgaibă ruptă din herpes muţenie muţenie trupul e vast mirişte pentru herghelia de sepii a moirei
a doua mişcare: echt descîntat de menade le înghite părul le cheamă la ospăţ neomenesc vomită imediat bucăţi uriaşe de argint şi plumb ascultă umerii caracatiţelor
amprentă : deludiţie celălalt : celălalt fermecător : mască oraş : demon ghidon : pascal atelă : aspirină sex : dragaj
mişcarea finală urcuşul echtandroginului pe otrava regelui cum mort asfixiere plictisitoare a dragonului fără aripi doar cu cîrje ortopedice
senzaţia clară că fiecare pas pe pervazul alunecos al ferestrei este un dans putred iar muzica este ţipătul senzual al oraşului negru.
echt venerează trăirile ambigue precum culpabilizarea pentru fiecare pasăre în care nu se poate cuibări.
afinităţile ţin mai mult de feronerie decît de seisme.
printre cele zece mii de cuvinte pe care zeul le încercă la facerea lumii este şi înamorţire.
ratb e prescurtarea morbidă de la rîul-abia-trecut-bolboroseşte.
totul se scurge şi înfloreşte într-un AICIACUM faţă de care omizile sensului rămîn perplexe.
eCHt 