oujianu locvac : aminotauri lipsiți de desăvîrșire călărind pingpong cu licitație pudică. pe partea stîngă privim copitele cum germinează.

fragment din  oujianu locvac dadazici  PERETE CHIP GHIVECI ERATĂ – despre migrația ilegală a norilor apărută la editura MU

pe atunci kokorii veneau fumau o țigară urinau în lapte și scrumiere și plecau. îi urmăream cum își curăță libidinos unii altora cloaca cu ajutorul unui bețișor parfumat. fegeriu, cel căruia îi ziceau scăpitanu , era kokorul kokoro – plagiat de iluminare, urmaș al nevrozelor rokoko despre care spunea că inventaseră zborul mistic triunghiular din vafă. copil fiind știam totul despre lumea din jur fără să mi fi spus nimeni nimic. ce cuvinte amețitoare – nimeni, nimic și azi mă mai droghez cu ele pînă leșin. astfel știam că săpunul de casă miroase a beznă, că păsările își fac ouă unele altora, că norii pot fi mișcați din fața soarelui atunci cînd mă jucam de a nava mamă, că tata o futea pe mama  fără sonor, că trotuarul crăpat era harta ascunsă pe care dacă o urmam puteam să fug de hîrcile care mă vînau în vis, că din pămînt și scuipat puteam face orice lucru din jur, mai puțin indienii figurine pe care fratele meu îi încuia într-un sertar. așa și cu kokorii. știam despre ei că vin iarna pe furiș să și schimbe cadavrele cu cele ale  korbilor, fumau o țigară, urinau în scrumierele uriașe pe carele lipisem pe stîlpii de înaltă tensiune arterială. mă duceam și strîngeam urina neagră, lăptoasă în borcane de iaurt și le îngropam în spatele garajului. primăvara așteptam să răsară cărți de colorat cu oameni bîntuiți de niște ființe bizare, înalte de aproape trei metri, cu fețe prelungi și ochi întunecați, cu anunțuri de mica  publicitate lipite peste tot pe robele lor albe, care lăsau să se vadă niște copite mirifice, de culoarea ametistului, pe care stăteau cățărați niște  membri de partid sfrijiți, cu muci la nas și la glanda pineală. încercam să deslușesc aceste anunțuri care bănuiam că sunt mesaje secrete pe care ființele bizare, cărora le spuneam dadazici, voiau să le comunice copiilor . în loc de lupă foloseam o bucată de geam colorat folosit de tata cînd își suda înjurăturile și cuvintele de afecțiune de țevile din cornier pe care mai tîrziu le vedeam că sunt de fapt picioarele aminotaurilor. un astfel de anunț ezoteric de mică publicitate spunea: mănînc orez, mănînc margarină cu gem de mere, te leg la ochi,  fac caca în locul tău, fibonacci qungu. sau: fac omizi de mamă, adaug cerneală, nămolul e pe schelet  praF, epidura rikka. sau: dacie roșie în fața casei, urcă, te aștept cu guraleului, reginanopții și carbid. te mănînc sănătos ai zahăr în tine, pudră!, avikk atavikk. alt mesaj spunea  fierbe ți mîna stîngă, pune i polen de salcie, te aștept să ne mîngîi cu ea. valută. pang lagori uan tonim. o singura dată am vazut un dadazic într -o dimineață cînd bunica  din partea mamei venise să aibă grija de noi. frate meu dormea eu mă trezisem și mamaiedinvale – da acea vale din biblie – ne adusese micul dejun. orez cu lapte ceai gem ah ce bun e sulful strîngeam firimiturile cu ajutorul unei furnici pe care o ucisesem într- o sîmbătă , o înviasem duminică iar luni îi atașasem niște mărci poștale ca să o pot identifica. cred că numele ei era tovarășa hipomănescu. dar nu sunt sigur poate o confund cu prima mea iubire de la grădiniță o sacsie cu sîni mici din care beam beladonă. număram boabele de orez și boabele de lapte, le separasem cu ajutorul tovărășei hipomănescu, mă pregăteam să le așez în formă de inimă de bou, așa cum observasem că făceau cioclii de la Do Bri Chan Y, renumiți lăutari și pescari desăvîrșiți la fir de papiotă, cînd privirea mi – a alunecat prin geamul ușii dintre camere. între șifonier și vitrina cu pahare și vesela pentru orgii păgîne stătea nemișcat un dadazaic, la fel ca cei din cărțile magice pe care le coloram primăvara în spatele casei. mă privea pierdut, era prins în capcană, nu putea să se facă nevăzut așa cum procedează toți din rasa lui în aceste situații. avea o gură mică ca un furtun de udat roșiile, nu avea nas sau urechi, un gît subțire și lung din care pleca roba albă pînă în centrul pămîntului acolo unde stătea cîinele mu pe care ne punea bunica să l ascultăm înainte de adormi. ca de obicei în astfel de situații poeticoteribile mi-a înțepenit tot corpul, nu mai puteam rosti niciun cuvînt, simțeam că vrea să mă absoarbă bunică mea nu era atentă își cosea cu grijă vertebrele una cîte una așa cum moștenise din neam, o tradiție pe care eu nu voiam să o duc mai departe pentru că mi se părea aducătoare de moarte neprevăzută. nu mă puteam mișca, ochii erau țintiți pe dadazic, îmi auzeam respirația care se strînsese ghem în gît, ca la pisici, în mintea mea răsuna refrenul auzit la radio vom cînta pentru mileniul trei. de fapt asta cînta dadazicul și eu îi citeam gîndurile sau ce naiba erau niște chestii colorate strident, în formă de fermoar pe care crescuseră mușchiul și ferigile, clorofila fiind un bun mediu de traducere, înțelegeam că pe dadazic îl lăsaseră prietenii aici, că îl așteptau la poartă într o dacie break roșie, și dacă pot să l ajut să ajungă la ei că îmi dă cinci lei. dadazicul ăsta vrea să mă înghită  sau să mă răpească.  are de gînd să mi tragă sîngele și să l vîndă lui ceaușescu ca să fie mereu tînăr pînă și la ora actuală. de unde știi? îl auzeam în mintea mea. cînd mă voi întoarce le voi lua pe mama ta și pe bunica ta în aceeași zi. doar nu le vei lua din căluș? ești prost. te vor distruge pînă să poți înțelege că vreau să te ajut. am ieșit afară cu bunică mea am văzut dacia roșie parcată la poartă. ne am dus la bucătărie să ducem farfuriile și cănile, să poată dadazicul să plece nevăzut. eram vară mă jucam prin grădină cu muștele și viespile îmi îngropam căcatul în vie și mă ștergeam cu foi de viță și cu pagini rupte din abecedar. kokorii veneau noaptea dezgropau căcatul și l făceau lingouri pe care le cărau pe ascuns în alte țări unde alchimia nu era așa de avansată.

 

Reclame

tOți suntem niște poezii nescrise ale căror versuri nu ni le vom aminti. Nimeni

VIA BEDENEHAPSEDILENRUHLAR

nonsensul e sacru adică

pînă acum jelesc moartea mamei

o poee atristă pe care o rîd

o lamentație surdă cîțiva metri sub pămînt

acolo unde zboară păsările

ciugulindu -i sînii

ea le  alăptează cu dragoste

cum o face  de milioane de ani

crazy balamuk

în grădinița de flori

pe care o sapă schelete din catifea

unde oprește autobuzul spre eleusys

plin cu broaște emotional frogs

pedalînd cercuri de votcă

ceremonii cu wifi

sare malțul bonfaierelor

precum lacrimile sfinților digestivi

sunt roboții asemici buni de pus la rană?

avem ciclopi care își aruncă un ochi pe geam?

capetele de excell ajung pe eșafod?

eris în abundență

e într-o hipnotalamică bucurie

aversuri lipite pe frunțile depravatmanilor cu scuipatologii diverse – amintiri tratate cu amniotice – vapori de depresie – mamoartea ca un card de călătorii psihehehedelice

din volumul xanaxis mundi : poee harhetipale pentru muncitori în deconstrucții de poechtul-mu semilian caldarîz în curs de dispariție la editura @defEcht

gnostalgie

gasteropodă infinită dependentă de chiștoace în căutare de pradă și sens

aversuri lipite pe frunțile depravatmanilor cu scuipatologii diverse

'testează mahayana. o experiență a condusului revigorantă și inutilă cu un vehicool modern cu o singură roată. arată-i mamei tale că poți transporta cel puțin la fel de multă suferință.' (reclamă din revista nitam-nesamsara)

duc în spate / fantome înfometate / fără guri  / fără muguri / le injectez / lapte / în șira spinării:

în mine e noapte / de emoții fărîmate.

de sapte luni jumătate / la chioșcul din colț se vînd prăpăstii vorbitoare în ouă kinder cu iadeș din smoală roz.

acest produs poate conține urme de psilocibină și recyclebinină.

amintiri tratate cu amniotice

aceste re-versuri conțin calorii goale pentru mintea obișnuită. pentru un organism sănătos consumați zilnic materie întunecată de la robinet. ( reclamă la juja polichistică de aminotaur)

copacii electrici respiră prin gulere – astfel umbra lor e absentă 

preploaia fierbe mierlele le dăm votcă le uscăm părul cu aplicații android

știam limba noroaielor le proroceam porcilor unii mă țineau de gît și mi

recitau sutra inimii prăpădindu se de plîns îi mîngîiam pe comisura cenușie

îmi aminteau de prima amintire atunci cînd rumegam un apus cu dinții de

lapte ai  frunzelor și mama mă striga din grădină să vadă dacă mai eram viu

eu nu eram  viu dar  înțelegeam cum să mi țin coarnele să nu lovesc mușcatele

care năpădiseră spațiul dintre inimă și cornee mama rîdea ca apucata o dureau

sînii de la atîta rugăciuni pe mine mă plimba  într -un cărucior cu roți din

cutii guban acelea în care îmi păstrase ombilicul și moțul moaște de primăvară

cu care se mîndreau părinții pînă cînd a dat yama în ei

(așa cum înfloresc morții cînd le pui soft machine  se bucură țigările camel

la focul de aragaz )

în acea fotografie în care apare chipul meu  de dinainte de a se naște părinții mei

cîinele mătușii mele – fred latră îngropat lîngă gard iar un zeu fără oase în hanorac de

ștevie zîmbește nevrotic ca și cum toate acestea nu s-ar fi întîmplat

vapori de depresie

contemplă mîinile atît de frumoase ale norilor toxici acum într -o nouă versiune. vino la beauty salon cu morții.

oooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooo

000000000000000000000000000000000000000000000000000000

miercurea aveam timp să nu mă ridic din pat pînă miercurea viitoare

iată ce simțeam prin cei optzecișipatru de mii de pori ai pielii

cînd auzeam albastru: vid vid nimic sfînt mă doare n pulă stau sub pămînt

și număr respirațiile mariii vulpe negre care mi linge cearcănele ca un contabil.

iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii

1111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

mamoartea ca un card de călătorii psihehehedelice

cînd ieși din balș simți că ai trecut pe lîngă moarte și nu ai salutat-o.

iei luna de eclipsă o fuți pe partea nevăzută în pod

pe o canapea stricată

îți aprinzi o țigară cu telefonul și îi povestești

cum te a lovit un tramvai erai drogat și beat vatmanul avea mustăți din cimbru

te a înjurat de mamă ai trecut mai departe strada în neant scuturîndu ți

pantalonii fredonînd pietre a fost momentul ăla de aha despre care vorbesc profeții

și bucătarii cînd tot ce era în jurul tău era alcătuit din pixeli

linia ferată se roșise de emoție nu apucasei să i ridici fusta

nu te a întrebat nimeni dacă ești ok

te au pus să ți scoți ochii

să i arunci în tomberonul spart

în care dormeau strîngătorii de peturi

același impuls vechi și obraznic de fărîmițare

a percepțiilor te privea plictisit

dintr -o baltă în care înflorise o picătură de benzină

TRIPSAȚIE ECUMENICĂ DILUATĂ DE LARVE TURCOAZ – ACOLO UNDE INELELE LUI SATURN S-AU CORODAT precum cuvintele futhuth și therîmath

tripsartistului i s-au prelevitat mostrecuturi din glanda copineală cu ajutorul unui braț robotic nervos numit empatiseriescu 

echthht

plantă decorativ-plauzibilă care denunță primăvara și înflorește între 11 și 11 și 11 . popular i se spune mucegăiță-nimfibiană. are polen inclus în ofertă. nu electrocuteză în caz de eșec.

hannah sallinari din spipiritualitatea ad-hocultă a mamatricei :

‘oamenii își dispută spațiul porno-eteric al nomindfulness-ului utilizînd tehnologia ca pe o bîtă de baseball din mătase’

echt e un nonprofet libidubios care își duce suferința în lipsa conștientizării spațiului pineal pe care îl dezlocuiește cu atîta dizgrație încît confundă epifania cu epifappia

își inventează măști demonietzsche pe care le etalează marțea după amiaza cînd amiba primordială coboară din mezencefanus precum hudul sfînt pe muntele sinai.

echt ironizează elevarea depravării caste cu care se judecă credința fiecărui scretiin și lasă loc imbecilității sale constitutive despre care neoornitologul gheorghe vuvei afirma în căderea în lume ca alternativă a cumințeniei vagin-tonice : ‘pe acest mizerabil cetățean echt îl traversează cîteva harhetipuri iconoclaste (i.e. chrismasturbarea, păkănnelele, i-cohnul etîtîcî.) așa cum trenurile gastrice traversează muntele fuji primăvara cînd hîrtia igienică a nopților depresive iese sub formă de ghiocei și pietre ponce’

acest barbar amestec de pișat căcat muci urdori salivă spermă transpirație ceară din urechi lacrimi acnee sînge și buddha poate fi descusut cu ajutorul unor foarfece din sticlă pisată. dacă cotrobăi prin el este imposibil să nu găsești răvașe mucegăite cu mesaje oligofrenetice de un hermetism duios, enervant precum reclamele la hemoroizi.

astfel echt este un fel haruspicină ieftină, pentru scretinii, o alternativă morbid-ecumenică la oracolele fecal-bombastice cu care ne -au obișnuit deja preoții sfinții și vînzătoarele de la lidl.

iată cîteva astfel de răvașe puturos-empatice găsite în apendixul de la baza trunchiului și mătușii cerebrale, care vor fi publicate în viitor într-o culegere de meschinării și imbecilități elective sub titlul bagă-ți pula echt!  – poee de plict și extaz de citit la coadă la supermarket.

#gasteropodele! plătesc impozite mu

#cicolii iubesc păduchii mari cu cruce

#analognosticii înjură în aramaică cu ruj

#pesedeșertificarea e o epitombolă psihotic-tac

#vine nibiru cu tiru

#gherghinele înfloresc din morți și dau lapte

@sacruzimea junior ghiftuiește recensămînța

$moloz în plic precum iarba fiecare

&strănutela e mama compot

*în tine latră o conopidă lasă mă gravidă

#nimeneala e un fel de benzină din oase de ghimbir

^poșeta nu se potrivește cu capul de calvinoncoa

%kokorokoko-ul îți apare diferit cînd bei vopsea

(moneda națională a umezelii este amigdala

)ciorapii verzi merg cu fusta din miere

+țigara își aprinde și ea o țigară

!ultima noapte de gufug e hipertalamică

@ce nu poate face un contor geiger în țarigrad

;n-am găsit tahigrad pe google

=de fapt creaturile se numeau tardivgrade

$s-a drogat cu ctrlaltdelină pînă la echinocțiu

*naiba cîntă la sitart cu tentacule din ceapă

calea de mijloc e antiburgheză și ocultă precum sfoara

etc eficiența tmezelor în lubrefierea intelectuală a migratorilor l-a fascinat pe echt pînă în punctul în care și a deschis fisura craniosacrală cu un ac de siguranță. spiritul său mefistotemic s-a coborît în negura de frișcă a nihilismului și a început să facă contrabandă cu N/A-uri.

închei acest eseu despre incestetică cu un citat găsit pe darkweb din aceeași hanah sallinari (poreclită sophia de gnostici și de ingineri) din tulburătoarea carte construcții și montaje oepidermice: incestetica în paleolitic : ‘civilizațul cafelei în care poate ghici orice neofitecine ascunde ghinionul pozitiv. nimic nu pare să arate că ideea post apocalipsei este în sine apocaliptică. de altfel toți apostații știu cu ce se mănîncă o egretă. ceea ce pare să ne salveze este mu. libertatea este posibilă numai cînd respiri pe nas. la final ne rămîne dorința de a avea cît mai multe dorințe. precum hipoșamaniacii mongoli.’

 

 

N/A

astfel fiecare CTRL al său ALT-DEL află

Vorbesc/ n am nicio idee//
despre maiMUțadin/ capul nostru
care elaborează poveşti/
din /glitchurile ^prin care percepem lumea/
în fiecare clipă

Tac n/am nicioidee
sunt în starea de N/A
din chestionare

vid apoi lumea
nimic înainte lumea
la modul isteteric

Precum respirația /credința are dinți/e un delir necesar/altfel mu

sunt nicăieri în creierul
țăndări
/caut
copilăria de apoi
din care ieşim pe verticală
în acelaşi somnemonic
în care ne scăldăm împreun\ă cu morții

(rîs/de altfel/nicio intenție

ridicolancolică)

postTitlu sau sugestii similihipnotice despre natura trîndavă a ecstazului contemplării semnelor de circ-ulație periferică din infern

 

Xie Lei (Chinese, b. 1983) Mind Sweepers

 

Cîinele răspunde ‚mu’

La orice întrebare

Cunoscînd, el nu se lasă ofensat

De natura iluzorie

A căscatului, a plictiselii

De a fi ceva sau altceva

Îl plimbă doamna kali

Pe străzile tranșee ale bucureștiului

În care cerul se adăpostește noaptea

uneori

Pe malul drept al dîmboviței

Stă malul stîng

Și plînge

Amîndoi afirmăm nu

Cînd de fapt dezafirmăm da

Ne luam de gît și bem pînă

Cînd gîturile lungi ale umbrelor

Pe pereții mucegăiți ai

Blocurilor

Se destramă precum fulgii

Aceeași linie frîntă

a incomunicării esențiale

pe care o digerăm

fărăminți

nori ca moartea dau buzna pe blog. cineva îi deschide în browser. apare pan. cineva îi sărută copitele. greieri neurovioleți plîng în grădină.

flowerpocalypse

acum e dezcelebrarea

chefurile se țin în morgă

baluri cu reclame mascate

te țin în brațe mamă

ca pe o picătură de aracet

cu care vreau să mă lipesc

de certificatul de deces

pe care îl pun pe ochi

să văd lumea mai bine

50 de lei costă șpaga

pentru

mîngîierea

viscerelor

acolo unde au stat

prizonieri

cîțiva sfinți derutați

degeaba îți mîngîi

mîna ta cu cicatrice

de acum înainte se va

vindeca prin pomeni

astfel

vomit un cer verzui

îl vor ciuguli

ceilalți morți

cu care ai tăifăsuit

despre cele 9 vămi

ca plotin

stai în spatele dricului

mîndră și liniștită

copii nu

v-am spus

că mă veți

băga în mormînt ?

(cîtdemultaivisatasta)

vom cînta împreună la

trompetă

la vas tibetan

la sîrmă de gard

  • este deja devreme
  • nu a venit nimicmeni
  • mă uit în paharul de cafea
  • paharul se uită în mine
  • și ne strîngem de gît
  • unul pe celălalt
  • pînă la capăt
  • pasivagresivi
  • precum ghioceii
  • abaddon
  • exterminatorul
  • doarme în
  • abaddon
  • exterminatorul
  • brodat
  • pe panouri publicitare
  • și pe uterul tău
  • uscat

 

Yinima are capul trapezoidal pe la 10 noaptea

gymnaziul locul în care te arati gol

văzînd oameni pe strada zîmbiți 

de sirene blînde –

stimuli neclari 

ai confuziei jucăușe

1474139939924309440174

ma ntreb pe ce pastile sunt

luna miroase

a gem

si are gust de nisip

ochii mei din cauciuc

ascultînd cum

putrezesc norii

intins pe o saltea

tastez

degete

au unghii

de plumb

pietrele honei

s au incins de

la țigări

vine zeul

pe furiș

și mîngîie ceafa mea

de carton

la intrare

în neocortex

s au strìns

furnici

ca niște condensatori

arși

limba pe care

o vorbesc

este la fel de veche

precum

seringile

zeeul îşi şterge

nasul

cu o.cutie

de televizor

în care

se ascunsese

în prealabil

identicul

pseudopeşti

în papuci din plastic

latră la papucii din plastic

apa care îi acoperă

e migrenă

zeeul stã în chiloți

şi îşi scarpinã

gonadele

din cupru

ca pe nişte

vase tibetane

în care s au

strîns

ojogu şi muufiul

domnului

minga

cel care trece deasupra

amploarea similisofisticată a degenerescenței într o amiază ciudată 

m am trezit cu muşuroiae de cîrtiță în suflet. le vedeam cum au răsarit din saltea ca niste tumuli pe care urma sa sădesc nişte flori de regina nopții. dormeam fiecare  cu picioarele la capătul celuilat ca şi cum am fi făcut o roată cu trupurile noastre cu care să călatorim pŕin cosmos. eu tocmai fugisem de pe scenă unde uitasem replicile eram un personaj care şi uitase scenariul mă numeam algol sau algazhazi si trebuia să rostesc un monolog despre sfioşenie. Actul meu ratat se încadra perfect cu dinamica piesei ceva despre memorie demoni şi stagnare în bucle nevrotice. aveam in minte sfărîmarea trupului în milisecunde de gesturi haotice. Am fugit ca un laş de pe scenă să mă ascund de privirile eratice ale spectactorilor. Si de text care exagera căderile în abis la fiecare replică. Am ajuns undeva la bătiile intunecate ale hoonderei tarîmul de baştină al eurilor mele secetoase. Ştiam că dincolo de luciul de petrol al apei era o gropă de alprazolam ădînca precum cafeaua. Foloseam cuvintele pe post de pietre si le aruncam cu furie să – mi potolesc frica de adîncime. Tu mă priveai din adînc în limpezimea difuză a luminii pe care o emana zîmbetul tău eteric. Țineam cuvintele în mîini si ma ardeau. Cît aş fi vrut să te mîngîi sa ți adulmec părul şi buzele şi pielea de zeiță. stateam ca prostu şi mi lăcrimam execesele de umori ale mîniei de a nu fi om. eram un animal puturos întors pe dos cu organele la vedere prea multe prea putrede prea adormite. Aruncam cu pietre pentru că nu ştiam să ti arăt cum te iubesc iar pietrele ricoşau din luciul pe care se odihnea discul iluzoriu al lunii lovindu mă în moduri ştiute numai de masotrişti. ăş fi putut pluti deasupra apelor dacă nu mă trăgea în sus forța compulsivă a ticăloşiei mele materne. mama mă învățase că poți fi iubit doar dacă stai spînzurat în fața oamenilor. cum să ajung la tine? organele mele sexuale erau nişte petale uscate de lavandă din care zeii vechi scoateau uleiul cu care aprindeau stelele.  Singurătatea mea fuma lîngă mine şi pescuia melancolii de la naşterea universului. Stăteam în vîrfurile picioarelor neclintit precum guma de mestecat lipită de un geam. atracția blăndă a psihozei adia prin părul meu ars. vizunea evolua în salturi astfel încît la un moment dat pluteam pe o picătură de rouă cu un picor pe fundul oceanului. eram în sfîrşit orb alcătuit din roci sarcastice şi te strigam mut. tu erai hona cea hărăzită apusurilor din deltă. aveam o vulpe numită herosia care călătorea cu noi pretudindeni. iar eu ca un prost acefal o ignoram cu voluptatea unui tăietor de lemne ciung. this is the water and this the well. Drink full and decend. the horse is the white of your  eyes and dark within. acum vomit iar niste trenuri albastre se opresc la barieră şi îmi aruncă inapoi pietrele cu care aruncam în ele cînd eram copil. nu mai ştiu să mor. 

mici iluminări

img.jpg

îmi cresc copite
de ceva vreme îmi cresc copite. apoi beau o cafea şi fumez trei țigări. stau în foişor fac un zazen de vreo 15 20 de minute timp în care simt cum îmi cresc copite. văd cum se schimbă lumina soarelui şi stau pe facebook.

iluminare pe rhianna
pe autostradă curge raiul
de la soare şi altceva
precum faptul că zeul
este emoția aia oarbă
ai cărei ochi suntem noi

vase spălînd
mîini degete detergent burete apă
vasele atît de abstracte
încît apa trece printre ele
e de la trăirea timp
şi vezi cum eul se scurge
odată cu spuma


şomaj
piciorul care mereu păşeşte
înaintea
celuilalt
– mintea
pluteşte la cîțiva centimentri
deasupra nisipului

piuneză
întunericul se naşte din
muzica greierilor
precum o umbră dintr un
scaun


mici iluminări
carnea pluteşte deasupra gŕatarului
ca iisus deasupra mării
ne mănîncă inconştientul
şi d aia ne scărpinăm
gînduri ca nişte mantrenele sacre

Defragmentări fărăminți ale sfinților dionysiaci -scleroze chestii omiteri non koanuri cutcopypasteurizări (1)

Copropedeutică de tip bîrfă transcendentală pentru nelămuriri eidetic-hipomaniheiste.

placenta plagiată a4 :  cuadratura frustrării – idei pătrate în minți rotunde : misticii işi trag echtstazurile din alți mistici cu buguri de happyfunnii du(b)ioase. poeea e javrangardă : mix bun de sticlăloşenie şi repudiafan. hărțile smintelii sunt pline de google.

pliurile celebrale inundate de mierea amară a anxietăților se descompun încet mimînd la nivel cortical frenezia grotescă a scepticismului.

defragmentările conspiritual pragmatice stau chezăşie schizooideniei mute a minții konkrete.

hernia de discurs dezvăluie inflația iluziei comune a unei lumi în care am apărut brusc ca nişte labe de scafandru în picioarele unui miriapod.

aproape mîntuit răspund flegmatic la întrebarea dacă un cîine are natură divină : nu prea. de la atîta alcool trupul ia forma unei instalații de distilare. gîndurile lăsate la fermentat devin raqiu pentru mîinile plictisite de labă. aşa se iveşte poechtzia ca penele pe un flamingo din petrol.

de obicei mă prăjesc de la atîta poerezie. mintea mă minte nesistematic e fascinată de propria oligofrenie divină. de fapt nonfrenic adică :                                  mă lăfăi în nămalluri ascetice                 îmi cresc aripioare de la qi ef si de a lungul şirei spinării                                           feisbuchez litanii de împrumut pentru săvîrşirea spirituală întru incertitudine     colecționez şovăieli                                          beau rouă de pe rufe pentru apretări alchimice                                                              îmi creez organe noi pe care le atîrn în zone erogene complicate

mă cac nori şi asta e de ajuns pentru radicalitatea coprofilozofică care bîntuie exigențele cititorului deparazitat.

de la cimisictirul vesel al bîrfei la meta meta metafuzzyka tautoilogică a libidocilității prea realigioase a literatării – disprețiozitatea imundaneității mă alsobsedează spermanent.

nu i treaba ta şopteşte diavolul la urechea acului regăsit în carul cu fîn. funtrezia e o hagiografie inversă. suferința guvernează orizontul imediat al dispercepției. de aceea dau un katsu să asurzesc fluturii superfluuturi.

în august au gust guşterii. omizilicul e pe buzele pioase ale frunzelor precum razele soarelui pe bucile de piatră ale pelicanilor. aşa sună țicneala la limită. 20160803_103159

 

 

 

 

sefiroți zimțate – te scoate din smoală – lindiricuri – stare de sobrietate

image

1. cui îi e frică de Dark Vică?

mokib svengub aveam dextroză –

lavisc mîngîiai coapsihismul

nihihilist.

2. fiogru – in și iank

dalai lama gillette

cu care mă rad

dalai lama sabahtani

cu care mă rîd

– cine are rudt și înflorește pubian?

sacsie  roșie  bosch

– profunziminențe

3. jianu mestecă găinați. ce mesteceni găina?

ciorapul are găuri.

merde, merde

în berede

ai labii la wii

și ca armă

dharmă/ pansertralina

rogu-te lobotomie

aleo veracitas miorișa

urinează cu blîndețe .

(aplauze cu singură mînă. ovații. ceaușescu pace! ceaușescu namaste!)

4. vidanjorul  kundalini

lipstickuri

din smoală

cinicii spală

– un cerb vicios

5. mutați-mă mutandis

lighinioane

la nirvînătoare

6. posomorîți-i@beau furnici

sunt prost sunt înțelept de prost

înțeleptop

7. dau laic cu garanție

8. de ce mă strîngi în nepalmă?

dacă ceasornicele ar avea degete

ar zăbovi ani întregi

în vaginul tău albastru

vag

9. mă doare-n pulă

sunt anal sunt arivist sunt profitor

sunt antisocial sunt pervers sunt destrăbălat

sunt mincinos sunt prefăcut

sunt nesimțit

dar sunt blînd

ca fierea haruspiciilor

ce-mi dorești tu mie retardă romînie

 

fă mi-ai dat la școală koan-uri cu ideologii  imbecile

m-ai făcut comandant de detașament fără atașament

fă m-ai șters cu dumitru almaș la cur

și m-ai trimis să fac ikebane absurde la monumentul eroilor

să recit mantre de tomozei, păunescu, jebeleanu, vadim și alți poponari

fă m-ai intoxicat cu eminescucreangăslavicicălinescueliade

de-i vomitam în toaletă

scuipîndu-mi plămînii de la carpați

fă mi-ai ursit să copilăresc în comunism

așteptînd părinții să vină de la ședințele de partid

cu jucării sau dulciuri

iar ei  veneau îndoctrinați și nervoși și fără chef de joacă –

plm;

fă romînie sunt sigur că îmi dorești tot binele

dar musai să fiu

patriot xenofobișnuit, creștin răspopit,  incestuos fiu nerisipitor de spermă,

să mă cutremur pe stadioane cînd îți cîntă imnul,

să ies în stradă cînd te califici la mondiale

să intru în extaz privind  la munții tăi despăduriți

sau  la cîmpiile cu mănoase holde de peturi

 

fă duminică mîngîie-ți labiile urnei

înainte să te fută cetățenii raționali, educați, cinstiți

care cred că îndeplinesc nu știu ce task al istoriei

(lasă-mă dracu cu strămoșii tăi bastarzi

muie domnitori psihopați

muie regi sobrii și ipocriți

muie președinți prăpastioși și bețivi)

 

fă te-ai lăsat siluită de comuniști jumătate de secol

și acum vrei democrație? vrei pe redtube? vrei în playboy?

cînd

în bisericile tale se face managementul moaștelor

și genuflexiuni contra cost

iar oamenii se iau la omor pentru că votează diferit?

 

mai bine toarnă o țuică de pufoaică în pocalele tale

furate de la stambul

sau de la bruxelles sau de la haga

îmi ceri să te votez animalic în toate sondajele și exit – pollurile posibile?

fă romînie io-mi doresc cu finalizare și cu viză de state.

să termin pe carpați pe subcarpați și pe stema ta oribilă

să-mi cînte imnul cerșetorii tăi minunați

să fumez țigara de contrabandă de după

ca un cretin iluminat

 

fă arată-ți coaiele

de pe casa poporului

să vadă toți cît de bună ești

 

ce-mi dorești tu mie

retardă romînie?

îmbrăcată-n ie

să urli pe străzi

ce mult te urăsc?

să mă lapidezi

cu pietroiul

moale.

strămoşesc!

image

hocus procust

image

         the magic corner

m am născut în
licuricelile
facerii
lin
măiubesc ținîndu mä cugurastrînsă
de sfîrcul
unui nor
la apus
iubesc substanțele din care sunt creat
carbonhidrogenetc
o slavă a zeițelor
care au explodat
inainte de naşterea mea
imi iubesc brațele si gîtul şi fesele şi
ochii şi degetul mic ăla
urît de la picior
imi iubesc țigara care nu se stinge nici cand visez
imi iubesc creierul cu toate cadourile
delicioase din lume
imi iubesc nasul şi cicatricile şi acneea
care mă fac încă adolescent
imi iubesc stomacul athanor
imi iubesc ficatul de alcoolic furios pe lume
imi iubesc inima şi tensiunea mea de 9 cu 4 in unele dimineți
imi iubesc degetele din care țîşnesc poeme pe care le iubesc cu aatît mai mult cu cît nu mai ințeleg nimic din ele -_^  şi care ar * mai fi &€ şmecheria unui poem  ^_-  imi iubesc pumnul strîngînd penisul erect din care tîşneşte sperma făra sens miraculos    imi iubesc părul care incepe sa albească yinyanghizīndu se imi iubesc tălpile cu care împing în mocirla fundurilor de oceane pentru a mă ridica pe himalai abrupte
imi iubesc stîrvul acesta simpatic care se maimuțăreste cerşind atentie sunt shiva samodiva diavolul detergetul negru
mă iubesc pe mine regizorul spectator
pentru minuntul spectacol pe care mi l ofer
imi iubesc furia de lava cu gust de ecler
imi iubesc ipocrzia născuta din laşitatea de mă iubi
imi iubesc acest poem cald şi primitor precum pactul lui procust marele magician fiu de tîmplar
imi iubesc hona  cu care vînez inorogi printre ieburi violete printre măşti şi foițe de ceapă dansînd dansul etern al ďoiului
acum ar trebui sa inchei cu ceva care sa intoarcă
pe dos tot poemul
dar nu o fac