oh voi vorbhi despre eul meu (de)liric abrupt şi comod
uscat
pe care îl purta între sîni tiresias
pe care se scurge mierea acră a pescaruşilor
nimiciţi de o grimasă a norilor anonimi
recunosc
sunt fratele tău nenăscut şi incestuos (iartă-mă)
agramat în tandreţe
mă înfăţişez limpede precum seminţele morţii
această imposibilă sîrguinţă a unui zeu întunecat vizualizînd farmecul odios al minţii
să mîncăm această tavă cu mercur să bem tot vitriolul să facem îngeri morga e goală în fine
poate se răzgîndesc kiriacele cu limbile lor romboidale cu care prezic vremea din conversaţii
ele vor împărăţi lumea vor mima morţii (sîmbăta era ziua cînd îi bărbieream cu aripi de fluturi )
ele se scaldă în balta cu lotuşi pe care îi ronţăim cu cleştii de unghii
ele se urcă în automobilele noastre ruginite cu roţi din hîrtie igienică
ne veghează săruturile şi ne scotocesc prin hipotalamus după bani
mergem în oraşul borda trecem prin rîuba
de’acolo vom merge pe jos vom aprinde o ţigară ne vom aminti de grădiniţa prenatală
unde ne-am cunoscut – părinţii mei de jucărie aveau barbă şi se numeau hoondera
fereastra priveşte prin mine mă scoate din minţi e clipa cînd se trezesc cîrtiţele
linia orizontului e deasupra ultimei vertebre
de acolo vor veni cei doi muzicieni decadenţi cu instrumentele lor din alge
se vor aşeza lîngă frigider şi ne vor privi zile în şir ca pe nişte mîneci pătate
eCHt 