din uimirile paranoice ale domnului echt

yggdrasil_by_falena_ananke

scrumiera din mintea mea imi aminteste de tine, de tineeeee … mintea mea e salteaua pe care te iubesc, te iubescccccc …

cerul de octombrie era impanzit cu reclame la zei. hai sa traversam strada pe-aici, am spus. nicidecum, m-a oprit atunci daul. nu poti traversa inaintea mortului. care mort am vrut sa ii zic. dar m-am oprit si am vazut apropiindu-se pe mijlocul strazii ceva ce semana cu un cortegiu funerar. m-am tras speriat in spate si am asteptat. exact asta era. un preot purtand o umbrela alba mergea in fata, un preot foarte inalt, avea cel putin trei metri, se apleca sa nu loveasca firele si cablurile de electricitate. in spatele lui se afla siciriul pe care il carau cativa copii. in sicriu, pe un catafalc fosforescent se afla un animal, o vulpe uriasa neagra, care avea legata la gat o fundita rosie. din trupul vulpii plecau niste furtunase, ca niste perfuzii, ele se terminau in gurile altor copii care suflau din rasputeri in ele. cortegiul era incheiat de cateva fetite  care aveau capete de femei batrane si boceau cu voci ascutite. din grup se desprinse un pustan se indrepta spre un stalp si urina pe el. stalpul se incovoie si se prabusi ca lovit de traznet. copilul ne privi putin mirat. mergeti cu noi? unde indrazni dl uh sa intrebe. sa ne jucam cu vulpea. voi puteti sa o vanati, iar noi suntem haitasii. e distractiv. nu mergem acum. treaba voastra. o rupse la fuga sa prinda din urma cortegiul. adesea fac farse d-astea. ii cunosteti? da, ei sunt copiii-pompa, spuse misterios daul. va voi povesti mai tarziu despre ei.