spasmofilie de vara

zeiţa aestas (creier) va refuza să îşi moară parinţii abstinenţi blocaţi în ventriculul stîng

cu struguri fără anusuri

psihice coerente de aceea sultanii urmăresc în acelaşi

timp să restabilească turcoazul care favoriza

îmbolnăvirile şi să

redea uitării pe oamenii -

cai ascunşi în

castel o piatră

de samur angajînd plictiseala gimnastului

corupt caesar

cînd pronunţă cuvîntul apă noi

auzim răcoarea perversă a unor litere zdrobite toata lumea urmăreşte

o litanie obosită cu luciferi îmbrăcaţi în regina dimineţii sînii

cailor sunt interzişi copiilor de

către dumnezeul industrial cel cu cravată din lemn deformată de

griji aristotel studiind ichtiomanţia cu ajutorul pîinilor din cocaină în

dar primite de la dedalus în toamna aceea în

rîuba

excrementele noastre ciudate şi frumoase nu

au intrat în achorie cum prevedea legea lusitană

aşa ne bîrfesc satirii

minţile lor eminenţe purpurii pot salva rămăşiţele de saturnism

îngropate în reclame

domnul echtt

zeiţa t nu apare la niciun popor, neam etc. ea poate fi o nalucă de-ale domnului echt dar cu siguranţă există. ea poate fi zeiţa depravării, a mîinilor, a ohenismului din hăuri. domnul echt s-a apropiat de templul ei doar. era urmărit de nişte cîini. băi, tu suferi exact ca noi. vino să îţi arătăm ceva. l-au dus pe o cutie de bere uriaşă pe care s-au urcat cu o scară din hîrtie  hîrtie de poezie, folosită deja de zeiţă să îşi şteargă victimele de aparenţele lor de oameni. de-colo se putea vedea puţin în interiorul templului. care nu avea acoperiş. avea doar descoperiş. domnul echt văzu în interiorul templului cum o mînă plină cu inele roşii vopsea în negru o jumătate de lună. uite ziseră cîinii, asta face tot timpul. face timpul de fapt. partea aceea  a lui pe care nu mai văd oamenii. partea lui de miraculos, de adînc, de tremurat, de orbire. uite mai în spate este o fîntînă. te poţi ascunde acolo dacă. e al naiba de periculos. dar tu suferi exact ca noi şi te vom ajuta. cîinii l-au luat în braţe pe domnul echt. au plîns pe umerii lui iar lacrimile lor îi spălau spatele noduros precum un arbore mort. domnul echt a căzut în genunchi. s-a prăbuşit în spatele rotulei şi s-a chircit acolo ca un şarpe şi a început să se viseze. cîinii i-au luat rotulele şi le-au aşezat la intrarea în templu. ca să. iar atunci. (nu va urma?)

mîinile domnului echt fără rost fără respiraţie

 

iată – ne făcu cu ochiul copilul-pompă numărul 9 – ofranda ta

a putrezit în palme, toxinele ei delicioase ţi-au pătruns în piele zeii nu s-au mai sinchisit

să o ia erau plictisiţi  de la  atîtea emisiuni de pe discaveri

dar tu ţi-ai fumat ţigările, ţi-ai mîngîiat mîinile, mîinile au mîngîiat poimîinile şi zac acum fără respiraţie

pe şoldurile femeii acolo unde s-a ascuns ploaia aceea veche, încă neadulmecată de muritori

copilulpompă preavertebrat priveşte mîinile domnului echt

cu ochii preaînchişi ghiceşte:

o albină triunghiulară urinează într-un mac îi aud mîrîitul ei satisfăcut

nările ei mici sînt învelite în algocalmin ea ţi se va aşeza pe umăr 

le va privi pe suratele ei cum putrezesc în stupul din piele de taur 

o cheamă paulina poate că ai auzit  plecase ea mai demult să îşi întîlnească dublul prin smîrcurile de pe malul olteţului

ea îţi va da naştere la trei pietre

băieţi toate

să îi ţii în cutiuţe de plastic pînă deschid singurul ochi 

copilulpompă numărul nouă sărută mîinile domnului echt

lăsînd dîre de ruj proaspăt sub care va creşte un soare şi cîteva statuete din paleolitic

prin tatăl meu odihnit )fragment*?

eram un peşte din care tatăl meu muşca închidea

ochii şi strîngea dinţii pentru a rupe şira spinării îl simţeam fericit

ştia că mă mănîncă îi spunea mamei îl mai ştii pe f. fiul nostru

care ne-a frînt inima, cel care dădea foc la melci toamna în grădină

e pe-aici pe undeva îşi mîngîia pîntecul său frumos şi pleca prin cer să se plimbe

aveam nevoie de ceva timp să mă obişnuiesc cu întunericul

timpul venea sub forma unei broaşte din lut avea un picioruş rupt îl purtai tu la ureche

mergeam desculţ prin el îmi lăsam pleoapele să o ia înainte să afle următoarea potecă din sîrmă ghimpată

respiraţia mea era atît de limpede încît se confunda cu animalele desenate pe pereţii venelor

aveam doar un gînd şi acela se repeta la fiecare trei secunde precum  o mişcare sexuală

sunt prea putred să nu fiu străpuns de lumină

tocmai treceam prin aceste forme negramaticale încă neintuibile

cînd mi-a sărit în faţă scafandrul acela orb despre care îmi povestisei că vîna

lăcuste le scotea ochii şi îi împingea în găvanele proaspăt văruite

m-a adulmecat  lacom miroşi a lună miroşi cum miroase pe partea ei întunecată

tu pe ce lume trăieşti l-am întrebat

pe niciuna mă plimb de colo-colo şi nu apuc să trăiesc nicăieri

te însoţesc pînă la rîu

rîul era plin de mînji decapitaţi cu neoane arse în loc de capete

o fetiţă îi aştepta pe malul celălalt le scotea mercurul şi îl înghiţea

voia să devină şamancă în tatăl tău nu mă plictisesc niciodată

jucîndu-mă mi-a strigat în timp ce îşi dădea jos rochiţa roşie cu buline

pentru a-l primi cum se cuvine pe scafandrul orb [ ... ]

Mucegai: Arborele înger sau comportamentul utilizatorilor este răul?

ursul somptuos modelat pre-hirotonisit

s-a  pierdut cu moartea s-a lăudat

chiar Geoffrey îl  jupoaie împăciuitor

am ieşit din bloc şi copiii mi-au strigat vino pe cruce vino pe cruce

regina flamens  engastrimytheea foloseşte cialis şi brînduşe

printre lanţuri de stele, ca o inimă retrogradă

ştiuca înţeleaptă, depresivă ne livrează melci de birou

pentru isteriile juriştilor

impropriu vulgarinzînd jovialitatea

arborii se smulg din pămîntul roşu precum traumele

domnul director hyppollitus le  umbreşte cu nectar

canonul occidental spune : totul este deopotrivă spiritual

de aici ni se trage imposibilitatea acceptării sacrificiilor

şi a metronomului cu două cornee

am reţinut numele tău de nobili polonezi, îl venerez

pompeius mă spală cu cerneala sepiilor vasectomizate :

guvernele imaginează nume de crime

pentru libertăţile noastre stratificate

la ieşire din bloc copiii îmi strigau coboară de pe cruce coboară de pe cruce

eram prea beat ca să îi contrazic şi am început să îi latru

 

 

 

din uimirile paranoice ale domnului echt

yggdrasil_by_falena_ananke

scrumiera din mintea mea imi aminteste de tine, de tineeeee … mintea mea e salteaua pe care te iubesc, te iubescccccc …

cerul de octombrie era impanzit cu reclame la zei. hai sa traversam strada pe-aici, am spus. nicidecum, m-a oprit atunci daul. nu poti traversa inaintea mortului. care mort am vrut sa ii zic. dar m-am oprit si am vazut apropiindu-se pe mijlocul strazii ceva ce semana cu un cortegiu funerar. m-am tras speriat in spate si am asteptat. exact asta era. un preot purtand o umbrela alba mergea in fata, un preot foarte inalt, avea cel putin trei metri, se apleca sa nu loveasca firele si cablurile de electricitate. in spatele lui se afla siciriul pe care il carau cativa copii. in sicriu, pe un catafalc fosforescent se afla un animal, o vulpe uriasa neagra, care avea legata la gat o fundita rosie. din trupul vulpii plecau niste furtunase, ca niste perfuzii, ele se terminau in gurile altor copii care suflau din rasputeri in ele. cortegiul era incheiat de cateva fetite  care aveau capete de femei batrane si boceau cu voci ascutite. din grup se desprinse un pustan se indrepta spre un stalp si urina pe el. stalpul se incovoie si se prabusi ca lovit de traznet. copilul ne privi putin mirat. mergeti cu noi? unde indrazni dl uh sa intrebe. sa ne jucam cu vulpea. voi puteti sa o vanati, iar noi suntem haitasii. e distractiv. nu mergem acum. treaba voastra. o rupse la fuga sa prinda din urma cortegiul. adesea fac farse d-astea. ii cunosteti? da, ei sunt copiii-pompa, spuse misterios daul. va voi povesti mai tarziu despre ei.

inventar imprecis de păsări care zboară prin nisipul umed al ochilor

1. vulpea femidică – se mulge de rouă şi se aşează deasupra mesei în locul icoanei. face minuni pentru cei familiarizaţi cu peyote şi infecţii nozocomiale.

2. larvele de rimbaud – au cinci mii de ani garanţie, se schimbă în infern, dau lecţii de metanoie politicienilor.

5.exudatul suedez -oleogen remarcabil, poate fi uşor recunoscut după tunsoarea excentrică a cozii şi după dialectul acromegalitic

1.narcisa cu şolduri detaşabile - leukemă versiunea 2.0 a apei potabile colectate din rugină

9. significat efasat cu penaj meliform – uimire hibernală, extaz neuniform, graţie care te bîntuie

38. büdösök -limfomanie acharismatică, palpitaţii regresive

2b) echt -al unsprezecelea deget pe care îl venerează şamanii din ulanbator

ananke sau despre ferigile care clocotesc în cutii de dero

ananke sau despre ferigile care clocotesc în cutii de dero.

nevis

nevis.

dimineaţă de primăvară perfectă cu stoluri de barbiturice

frau holle spăla de zor creierele membrilor familiei: soţia sa, frau berechte, cei doi copii – mişa şi amarita, soţul herr sacher şi un sfinx de porţelan, maia. le puse la uscat pe un uscător improvizat din gheare de rîndunici şi guguştiuci şi se aşeză gînditoare lîngă telefon. telefonul dădu din coadă semnalizînd că ar vrea puţină atenţie. frau holle era puţin nefericită după ce avusese un accident în care îşi pierduse trei sferturi din trup. îi rămăseseră o mînă, buza superioară, ochiul cu două cornee, ficatul şi o rochiţă de in cu imprimeuri funebre. formă un număr de telefon oarecare. bună ziua. bună ziua frau holle, îi răspunse cineva. cineva purta ochelari şi răspundea de igienizarea oraşului. am mai salvat două musculiţe în dimineaţa aceasta. una căzuse în lapte, am scos-o, i-am făcut masaj cardiac şi am pus-o pe un tratat de tuberculoză. cealaltă a fost înghiţită accidental de soţia mea pe care am autopsiat-o şi am găsit-o în duoden alături de cîteva fermoare ruginite. frau holle, vă rog să le tratataţi cum se cuvine pînă cînd voi trimite eu o echipă de intervenţie. vorbiţi cu ele şi încurajaţi-le. să nu le ţineţi în apropierea vreunei pînze de păianjen, ştiţi că sînt curioase. da desigur. în cît timp veniţi domnule cineva? telefonul se închise cu zgomotul unei bîte putrede într-o baltă poluată cu arsenic. frau holle se aşeză în fotoliu şi deschise albumul cu fotografii. nu recunoştea nici un chip, toţi i se păreau străini, inclusiv femeia aceea zveltă, bronzată, cu coapse de aur, care ar fi putut fi ea. după cîteva minute, toţi i se păreau cunoscuţi, deşi nu îi cunoscuse vreodată. bărbatul acela gol, cu stomacul perforat cu un perforator digital, semăna,,,,,,,,,,,, ba nu, era chiar el, sancho panya, prima ei iubire, din maternitatea din bristol. în altă fotografie un grup de dame foarte elegant îmbrăcate erau surprinse cum jupuiau de viu un berbec. undeva în spate ghicea conturul franjurat al unei girafe parturiente care îşi număra petele. ce frumoasă era mama! răsfoia albumul iar musculiţele pe care le salvase se aşezau pe fotografiile îngălbenite simţind mirosurile celor morţi. se aşezau exact pe portretele celor care muriseră într-un fel sau altul: mişa – pierdut într-o gaură neagră în centrul galaxiei, frau berechte înghiţită de o oglindă la cutremur, amarita – în munţii din afganistan înecată cu opiu, herr sacher – se autoînfometase vreme de 12 ani iar într-o zi mîncase o maşină de îngheţată cu şofer cu tot pleznind la propriu. doar sfinxul maia nu era atins de musculiţe. trăieşte, îşi spuse frau holle zîmbind şi adormi. zîmbetul ei fuse tot ce mai găsiră cei din echipa de intervenţie. un zîmbet nostalgic, pixelat, cald, de femeie care odinioară iubise, suferise, se bucurase, plînsese, înjurase, fumase, dăduse cu săpun pe copitele centaurilor. zîmbetul rămase în aer pînă spre seară cînd administratorul blocului îl luă pe o linguriţă şi îl înghiţi.

uffis

uffis uffis uffim

Valium, Phentermine, Hydrocodone, Xanax, Coma, Rivotril, Lunesta, Imovane, Darvocet

cineva îi lipseşte cuiva

astfel încît a devenit numai cearcăne şi ţigări

apoi am visat un prieten mort

la care nu m-am mai gîndit din copilărie

el cobora undeva într-un subsol

avea o rană pe faţă nu a vrut să vină la lumină

pe acolo prin subsol se pare că trece drumul către marea zeiţă, zise domnul echt celor cîţiva gură-cască din cîrciumă

te-ai uitat pe google maps unde este infernul? rîseră cîţiva.

aici este le spuse domnul echt arătînd …

 

 

 

despre amărăciune, zăpadă neagră şi muţenie

despre amărăciune, zăpadă neagră şi muţenie.

fermentarea fierului în pîntecele peştilor

potnia potnianova  se întorsese de la pescuit. deşertă pe masă sacul cu peşti de lemn. am prins doar un singur peşte. cred că s-a înmulţit pe drum. domnul echt o privea printre fumul de la cele trei ţigări din care tragea în acelaşi timp. draga mea potnia, trupul meu e făcut pentru tristeţe. vezi tu, cu coada asta pot să îmi şterg bunaoară lacrimile. potnia potnianova îi mîngîie coada. peştii respirau uşor cîntînd un cîntec soldăţesc. pe fereastră se zgîia un poştaş. potnia potnianova se dezbrăcă şi se prăbuşi peste peşti. aceştia începură să sugă lacomi din sînii calzi încă. domnul echt îşi mai aprinse trei ţigări, se urcă cu picioarele pe scun şi mîngîie o pată de pe tavan aflată deasupra sa.  potnia potnianova,  pata aceasta e de la lacrimile mele. vreau să o mut mai în colţ. mi se sting ţigările de la ea. poştaşul bătu în geam. domnule echt aveţi o scrisoare. intră! poştaşul sparse geamul şi intră pe fereastră. aveţi o scrisoare domnule echt. ce a păţit doamna? domnul echt privi trupul prăvălit peste masă de parcă acum realiza că pînă atunci nu fusese singur în încăpere. cine este ea? poştaşul zîmbi încurcat. păi e soţia dumneavoastră, stimabila potnia potnianova. aha. dă-mi scrisoarea. poştaşul scoase dintr-un sac un cap de pisică. ţine-o bine, îmi poate mînca toţi peştii. desigur domnule echt. domnul echt băgă mîna în gura pisicii şi extrase de-acolo un melc. căută apoi în cochilia melcului şi scoase de-acolo un ţipăt. luă ţipătul şi îl puse într-un sertar. nu o citiţi? mai tîrziu dragă hermes. acum trebuie să mut pata aceasta de pe tavan. să vă ajut? nu e nevoie. ne vedem mai tîrziu la cîrciumă. poţi să treci pe-acolo şi să bei nişte rachiu. îl plătesc eu. vă mulţumesc domnule echt. poştaşul plecă pe unde venise, lipi cioburile la loc, se urcă pe bicicletă ridicîndu-se în aer cîţiva zeci de metri. în mijlocul pustiului, iurta domnului echt semăna cu un femur.

 

poeme-acufene pentru memoria noastră amfibiană

Nu mai avem de a face doar cu roadele harului despre care vom vorbi mai departe , ci cu roadele unei reguli 

fragment dintr-un spam

1.  “too large is  my corpse”

zăpada secţionată murdară curată

scrum de ţigari şi scrum de urină

scrum de sînge scrum de ziare

o ronţăim

pacienţi

labili

pene

ferigi

demolări

mîinile şoferului pe creştet

mîinile mele în coapse

mîinile tale spînzurate

zăpada arsă clocot de flegme

o bem la răsărit

o sudăm între vertebre

made in china made in rîuba

ne aţipim ne amorţim

ne etuvăm

dimineaţanoapte se iveşte

din becuri

precum tumoarea eumoarea eamoarea

prea larg sunt

pentru cei cîţiva peşti

neînmulţiţi fericiţi

rătăciţi printre

ochiurile

dresurilor

albastre

purtate

de

cocorii

morţi

Athar si Abbottabad

athar: nimic mai minunat decît o crăpelniţă cu mercur din belşug!  închide ochii şi plescăie ca un melc emasculat.

abbottabad: nimic mai minunat decît o femeie cu sînii de sulf!

athar: vezi să nu!  ultima femeie pe care ai întîlnit-o era vînătă de groază. dă-mi un foc.

întinde mîna dar abbottabad îl muşcă de un deget. athar îşi îngroapă degetul în pămînt. îl scoate repede, urlînd de durere. la capătul degetului era melcul emasculat, iar la capatul melcului emasculat o morişcă din hîrtie.  noaptea se revarsa leneşă dintr-un semafor strîmb.