oniromanţie pentru retardaţi şi orchestră sau de ce mi se pare inutil să cauţi un titlu pentru toate aberaţiile postate pe net

eu cu tine trăgînd la coada ochiului

atîrn de fereastră precum mîinile negre ale meduzelor

din paharele de votcă

alternînd între crimă şi naştere

o mască albastră mă fixează

CARRINGTON1-obit-popup

De sub rochia de lemn a nopţii

şoptindu-mi nu eşti vinovat cu nimic

totul se scurge din streaşina ruginită a tatălui 

aşa este sunt gol precum privirea capacului de veceu

am un mort în mine care îmi clănţăne dinţii îmi scarpină spatele

îl cheamă zoedip cîteva vrăbii împăiate îMi ciugulesc cearcănele

MĂ deschide la şliţ cu un patent nemţesc cu care  scoteau
cuiele din mîinile negre meduzele

muzele cucuruzele spuzele

aşadar spaţiul e o formă coruptă a flăcării brichetei 

nu îl mai satisface niciun obiect
nu îl mai traversează nicio maşină de tuns
nu mai iese din colonul lui euclid aşa cum era bine 
nu ne mai limitează excesele temporale cum de altfel larvele somnului

între timp îmi ascult urechea

îmi spui se învîrte voma cu mine 

lumina abajurului
fojgăie printre pietre haine cărţi medicamente

precum paşii furnicilor de bronz

care îmi ies din ombilic 

te ţin în braţe aşa cum ţine un arbore pămîntul

Un gând despre „oniromanţie pentru retardaţi şi orchestră sau de ce mi se pare inutil să cauţi un titlu pentru toate aberaţiile postate pe net

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s