perihelii şi afelii puse pe pîine cu unt negru

moon medusa

echt înţelese că visele îl visează la rîndul lor, ca nişte sîmburi de caisă într-o rodie proaspăt muşcată. o alegere aproape de exces, primejdioasă şi eliberatoare totodată. tăcerea lui stînjenitoare în care se spărgeau iluminaţiile albatroşilor verzi, se prelingea pe pereţii din care ţîşnea zăpadă caldă a cerurilor interioare. mîngîia cu palma sa uriaşă covorul aspru, simţea fiecare ţesătură din care era alcătuit universul cu universurile sale infinite. deasupra ceţii, ca o referinţă fără obiect, miceliul omonim. reţeaua topografică neuronală peste care se plimba echt deservea şi alte funcţii precum cea de cale de acces către neant sau cea de spaţiu privilegiat pentru o revoltă surdă a copiilor. de fiecare ureche răspîndită pe trupul său atîrna cîte un glob pămîntesc pe care se dezvoltau succesiv civilizaţii bizare, ale căror culturi se prăbuşeau sub propria greutate a abstracţiunilor. să fim clar obscuri, îi şopti  noaptea cu vocea ei răguşită şi tristă la o ureche crescută pe umărul stîng, cel tocit de la atîtea ceruri pe care le susjos ţinuse. valuri succesive din macrameuri volatile mîngîiau pervers plaja inimii. peretele intona numele scris pe el ca pe o mantră improvizată de iepurii agresivi ai somnului. echt înţelese că şi el la rîndul lui este un zeu puţin ţicnit.

4 gânduri despre „perihelii şi afelii puse pe pîine cu unt negru

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s