în

 


pustiită de mîngîieri mîna se opreşte pe pieptul obosit al unui semafor 

taximetristul are o cutie de pateu drept scrumieră

vomit repede două ţigări îmi spune că stă să plouă

îl întreb nedumerit cine

el rîde şi înjură semafoarele pietonii guvernul moartea

îmi simt trupul ca o felie de pepene verde într-o pubelă  

oraşul e oglinda crăpată pe care o ţine în buzunar hefaistos

lipită de fereastră precum o frunză 

tristeţea ei adîncă 

sunt sentimentul de deznădejde al lui jack-cine-o-fi-el

cu degetele înfipte adînc în palme

vizualizez cum îmi îngrop ţeasta prin ombilic

şi aştept înăuntru (meu?) să mă nasc

pereţii leneşi sunt martori neputincioşi 

ai mascaradei mele infernale – 

o negură care iese  odată cu somnul 

şi mi se depune  pe gînduri pe priviri 

mă privesc scretiiin în pielea de nori a  iubitei

încercînd să mă dumiresc de

arhaica intimitate care germinează în

nămolul tăcerilor mele

Un gând despre „în

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s