permanenţa impermanenţei

periplul devorator al vulpilor prin pădurile arse ale rîubei fusese consemnat în cronicile ziarelor drept un eveniment funesto-monden de proporţii mitice, comparabil poate cu ridicarea la cer a hannei sallinari după apariţia volumului de versuri Orientarea întunericului. 

nu ne rămîne decît să contemplăm cocoaşa din deşeuri reciclate a leviathanului pentru a ameliora moartea asimetrică. (hanah sallinari către un funcţionar din primăria rîuba) 

plecaseră îmbrăcate în rochii lungi, roşii, ştergînd iarba de bruma neagră a toamnei, cu dantela deja pătată de sperma tufănicilor, aveau pălării uriaşe pe cap cu pene de pterodactil, în dinţi ţineau cuţite lungi şi subţiri cu care îşi curăţau blana de schelete de păienjeni. una dintre vulpi trăgea după ea un panou publicitar pe care se perindau reclame şi anunţuri publicitare despre capcanele conştientului, despre  mîinile struţilor schizoizi care sunt folosite în industria parfumurilor şi a obiectelor de cult religios, despre medicamente contra sindromului polifem, despre duliile  pe care le poartă ascunse între sîni angajaţii firmelor de pază, despre mongolii ascunşi în subteranele bucureştiului şi care se pregătesc să atace oraşul.

atîta vreme cît suntem cîrtiţe, tot ceea ce ne înconjoară are consistenţa primitivă a nimfetaminelor. (vers din poezia cicatricea fecundă, piuneza şi  tribadismul ielelor de Zaud Nuh) 

vulpile îşi lingeau blana cu ajutorul unei limbi de pămînt ars pe care o purtaseră la rîndul lor supravieţuitorii minotaurului. blana se deschidea şi se închidea în funcţie de disponibilitatea de a îşi lăsa sau nu excrementele la latitudinea înţelegerii perverse a preoţilor. vulpile de altfel credeau că zeul e o maşină de curăţat petele de pe hainele lor negre de la atîta aur. vulpile răstigneau în glumă cărăbuşi uriaşi şi răgace afemeiate pe scame. li se dereglaseră mecanismele intermediare ale simţurilor, inclusiv capacitatea de a-şi îngiţi saliva atunci cînd priveau cum se plictisesc plantele în timpul unei slujbe de înmormîntare.

 vorbim mai ales despre universalitatea mîniei ca potrivire nefirească între frivolitatea cuvintelor şi  friabilitatea gîndurilor.  (din discursul de refuz al premiului igNobel al neuro-anarhistului gheorghe wuwei)

limbile de pămînt ars ale vulpilor atîrnă ca nişte decoraţii proaspăt vopsite pe pieptul unui cadavru care putrezeşte rizibil. le vedem cum se caţără pe pereţii camerei pentru a-şi face cuiburi  pe tavan. aşezate confortabil în vreo pată ele îşi divulgă una alteia codul genetic recitînd secvenţele de adn precum kurt schwitters ursonata. 

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s