secvenţe de xenoglosie

imitînd această umbră a umbrei

pe coapsa iubitei se prelinge soarele albastru al degetelor

limitele înţelegerii se deschid proporţional cu mîngîierile

dimineaţa se năpusteşte lacomă peste trupurile noastre  avisate

o mantră eliberează hoardele de fluturi morţi care zboară pe dedesubt

sărbătorind principiul entropiei

partea mea crepusculară e ferecată în oglinzi

oglinzile sunt alcătuite din frunze

frunzele vorbesc prometeica – o limbă descîntată) –

dansăm delirici pe nervurile fragile precum sprîncenele tale

dansul se stinge într-un fragment  de respiraţie

respiraţia E un cocon argintiu în care ne ascundem în week-end

week-endurile sunt ţigări

ţigările îşi rememorează descendenţa

ţigările prinse între degetele noastre sunt vii

ele miros a busuioc a pătlagină a ceară din urechi a gheară a noapte

ţigările-moebius rotite printre gingii laolaltă cu mistica norilor

 

oaspetele e propria sa gazdă deoarece  

acumulînd atîta cunoaştere are nevoie urgentă de laxative 

 

pe trotuar stă întins Herr Aclit  oamenii îl întreabă  ghilimele

el desenează cu degetul din mijloc spirale din care ies elefanţi carbonizaţi

NIMENI înjură loveşte pasează-mi jungherul meu personal e într-o teacă de pîslă

îi aud scîncetul ruginei doar  brus li îl mai ştie slobozind urletul său

pentru a tulbura liniştea frigidă a fricii

 

mmm ţigările au memorie îmi spui

citesc pe nerăsuflate amintirile noastre în scrumiera albă :

polenul stă în fagurii oaselor precum literele în cuvînt

mintea bîntuie printre norii din subterane

buzele mi se subţiază de la nevroză şi taie cuvintele în silabe mute

florile au înghiţit apa şi s-au urinat pe cărţile de poezie

miercuri e ziua în care călătoresc într-un şarpe roşu cu tricoul ăla verde corporatist îhî

cine ţine fereastra departe de  fereastră

un cearşaf sub care  ne-am ascultat bîiguielile

 

biografiile noastre ne surprind îmbrăţişaţi

şi ruşinate se aşează lîngă pat lingîndu-şi blăniţa lor de tablă

4 gânduri despre „secvenţe de xenoglosie

  1. ce parte din ce v-am spus vă face să credeți că am rămas la acel nivel, domnule Echt?
    spuneam doar că finalul e cinic. imaginea de asemenea. nimic surprinzător, în dreptul dumneavoastră subiectiv.
    tocmai ce spuneam admirativ : ”Ce poee cinică!” și vă invidiam că puteți să puneți poeea alături de cianură(pardon) cinism , nu toată lumea poate să facă astfel de înlănțuiți oximoronice , să știți.
    hmn.

    • nu ma indoiam ca depasiti nivelul cinismului. cinismul e doar un platonism rasturnat. poeea trece prin cinism pentru ca uram poezia. sau ceea ce se presupune ca facem atunci cand facem poezie. adica batem un cui in aer. poeea e altceva … stiti mai bine.

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s