marea adeziune la irealitate

peste noapte vine un nectar cu aripi de măcăleandru şi cerul se ştirbeşte lăsînd luna să crească. cearcănele se albăstresc precum degetele de la picioare sub povara paşilor prin mocirla primordială. un ţipăt al ferestrei sperie copiii adunaţi în drum să venereze imperfecţiunea apei, pe care o bem prin cutele frunţii. un fulger descoperă oraşul ca pe o femeie tristă şi singură. dormim cu uşile minţii deschise să intre luna să se minuneze. un fluture de noapte dă tîrcoale ţigării. ţigara dă tîrcoale sufletului. iar sufletul e undeva deasupra. iar deasupra lui deasupra se petrec nişte lucruri uluitoare. cum ar fi.

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s