în care arborii se udă cu acid sulfuric iar fluturii

nimic nu rămîne neonirizat în mintea domnului echt. să luăm de pildă un arbore. percepţia obişuită lasă arborele gol, îl deztrăieşte prin includerea lui în peisaj sau prin obiectualizarea lui cvasiştiinţifică. domnul echt care e un arogant dezmăţat îl onirizează, îl scoate din rădăcini, îl întoarce cu susul în jos, îi face din frunze trepte pe care poţi coborî în cerul din pămînt, îi mîzgăleşte fructele cu cuvinte noi precum alibidaţie, psihonaliză, excesividare, floriduri, superbiisusiv, mirificalm, agonizaruri. arborele este un loc de joacă pentru cei cîţiva nebuni pe care îi mai secretă oraşul. îi vezi cum îşi aduc nişte leagăne mici, cu sfori mai subţiri decît cenuşa, în care îşi leagănă paleocortexul din mai multe direcţii şi jucînd mai multe roluri. unul dintre ei se crede chiar domnul echt şi îşi ronţăie aripile, scuipînd trecătorii, iar cînd oboseşte se culcă pe asflat, se chirceşte în poziţie fetală şi stă acolo pînă cînd plouă. domnul echt la rîndul lui se crede unul dintre ei şi îşi confecţionează prăpăstii le rosteşte compulsiv precum un predicator cathar, apoi le igienizează pînă la absurd cu betadină şi nămol.  betadina este alcoolul preferat al celor care dănţuiesc în jurul arborelui. după orgiile de rigoare din timpul nopţii în care cei prezenţi îşi pierd identitatea pînă la a îşi oferi unul altuia ţigări, dimineaţa maşinile pompierilor-înecaţi stropesc în jurul arborelui cu acid sulfuric, să îi identifice astfel pe cei îndrăgostiţi de propria reflexie într-un fluture. onirizarea nu se opreşte aici. şi nici nu e indicat conform regulamentelor anorganice ale nefireştilor. domnul echt e un paranoic redutabil: îşi face moartea pînă la capăt şi, de teamă că fluturii ar putea să nu reflecte exact mintea celor care se privesc în ei, îi adună în sîn şi le mîngîie antenele. excitaţi, fluturii în număr constant de zece mii, se închid unul în celălalt pînă cînd devin un zîmbet uriaş. zîmbet pe care doar cei din cohilii îl pot înţelege.

4 gânduri despre „în care arborii se udă cu acid sulfuric iar fluturii

  1. da, pe măsură ce citeam ce mai e în mintea domnului echt, mă gândeam cum ar fi ca în loc de oglindă să ne privim în fiecare dimineaţă într-un fluture care nici nu suportă pasta de dinţi scuipată pe el, nici umezeala, nici mirosul excesiv de deodorant. şi oricum, s-ar da peste cap întreaga paradigmă cu albacazăpada şi n-am vrea asta. sau am vrea?

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s