afazie

 

îmi părăsisem mintea pe trotuarul îngheţat

nişte cocoşi morţi o ciuguleau

savurau îndeosebi memoria aceea albă ca un pantof

plină de tine

) eram o scorbură în care mă părăseam zilnic)

eram oaspetele unor ape adînci mă putrezeau libelule violete

peste oasele mele cădea bruma ca o strîngere de inimă

mă parăsisem într-o parcare interzisă la marginea unei păduri

aveam lacrimi pe sfîrcuri mimam zgomotul atrofiat al zăvoarelor

care se închid peste pleoape

în pămînt nigea

ieşiseră morţii să cumpere

lopeţi

mă recunoşteau n-ai mai trecut demult pe la noi

s-a răcit cafeaua ne-au instalat şi televizoare între timp

păstrează-ţi hohotele
mergeam cu greu prin intestinele de lemn

lanternele proiectau întunecimi calde de grund

 

11 thoughts on “afazie

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s