echtvis

îmi simţeam gura uscată şi grea, de parcă ronţăisem lumînări toată seara, iar limba umflată era o sepie gravidă care refuza cu orice preţ să nască. probabil aşa te trezeşti după un vis în care te urcasei într-o uriaşă barcă de fier, aflată pe versantul unui munte îngheţat, pentru a coborî către vizuina din vale, vizuină păzită de cîţiva copii. uite ce copii lemnoşi ai strigat. stăteai în picioare şi cîrmeai barca printre stînci şi bolovani, cu o mînă uriaşă, disproporţionată în raport cu restul corpului. eu stăteam chircit în fundul bărcii şi număram degetele de la picioarele melcilor împrăştiaţi pe-acolo.  notam fiecare numărătoare cu creta pe pereţi, dar cînd voiam să scriu de exemplu 10 sau 14 apăreau tot felul de cuvinte ciudate precum moiar, leprih sau fegerf. strigam la tine, voiam să vezi şi tu aceste cuvinte, să mi le desluşeşti, dar tu, precum o amazoană, impasibilă coborai către poalele muntelui, acolo unde se afla vizuina.  devenisem nervos pentru că nu erai atentă la ce îți spuneam, fumam dintr-o ţigară lungă, o fostă vîslă se pare. cînd am ajuns în vale ai sărit din barcă şi te-ai aruncat în vizuină, ignorînd avertismentele copiilor ciopliţi  din tulpini de ferigi uscate. eu mă duc pînă la rîu, am încercat să le spun, dar din gură mi-au ieşit alte cuvinte, stranii,  pe care copiii păreau să le înţeleagă, iar unul dintre ei mi-a răspuns, tot în limba aceea ciudată, că aşa e cel mai bine să îmi spăl  hoitul mai întîi. rîul era departe, mergeam de cîteva ceasuri bune, dar în cerc se pare, pentru că din cînd în cînd îi revedeam pe copii, iar aceştia aplaudau şi mă încurajau ironic. ăsta e un cerc virtuos strigau ei în limba lor necunoscută. m-am oprit şi m-am aşezat pe pămînt, mi-am scos pantofii, erau rupţi, se desfăcuseră tălpile, te-am aşteptat să ieşi,  mă simţeam ridicol, trebuia să străbat oraşul, tălpile pantofilor îmi flencăneau. ai ieşit din vizuină tîrziu, copiii adormiseră, i-ai acoperit cu eșarfa ta cu trandafiri, le-ai aprins o lumînare. m-am ridicat, voiam să te îmbrăţişez, m-ai ocolit elegant, vîntul îţi ridica fusta, eu priveam urmele paşilor tăi în care se înghesuise, pentru a se  încălzi, bruma roşiatică.

6 thoughts on “echtvis

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s