gradina aceea in care imi pierdeam Mintea

reîntoarcerea în non-diferențiat. grădina unui templu rinzai zen. o delicată austeritate, o dez-abundență raportată la grădinile cu care suntem obișnuiți, o simplitate resimțită aproape ca o povară. ni-l închipuim pe maestrul rinzai gigen stînd în zazen pe una dintre stînci, îmblînzindu-și mintea, privindu-i și biciuindu-i pe discipoli cu strașnicul său răcnet iluminator. călugării abia ating nisipul, mai degrabă am lăsa noi urme cînd pășim pe undele unui rîu. contemplăm inutil această grădină uscată. pești-acrobați coboară din copacul înflorit.

4 gânduri despre „gradina aceea in care imi pierdeam Mintea

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s