în nici un caz aici nu este vorba despre moarte, poate mai tîrziu

apropiindu-se iarna, vulpile se închid în cochiliile melcilor sau

în placenta vreunei meduze  căreia

mai tîrziu  îi spun tată.

(hannah sallinari – vademecum de zoologie abisală)

Plini de ferigi înotam prin carnea aproape prajită a norului

Laptele vopsit în galben cu care ne învelim cînd frigul pămîntului ne cotropeşte

Pogorîm jumătate şoparle jumatate computere peste pre-puţurile cu apă de jucarie

Pietrele pictate cu ojă pe care le sarutăm la intrarea în restaurant

Un jurnal de seara anuntă venirea zeilor o delegaţie oficiala îi aşteaptă undeva la metrou

ei ne spun că detergenţii se mănîncă cu ghearele păsărilor prinse în somn între perete şi pat

Excrescenţa unui sentiment aproape pur limba de plumb stoarce cîinii la cinema un film despre crăpăturile din glezne

Fertilizarea cerurilor în cizme de cauciuc doi bătrîni siamezi joaca sah a la veugle

Aceiasi monedă cu o sigură faţă pe care s-a depus cadavrul eroului de la termopile femei din ceara il jelesc rîzînd una dintre ele e mama i-au crescut cîteva tufe în jurul tubului catodic

de balustrada ruginită legaţi cu scoci doi fotbalişti mediocri printre dinţi li se scurg cîrtiţe turiştii au facut reclamaţie nu pot dormi din cauza muşuroaielor  într-unul au găsit  congelat  chitul lui iona

Faceam focul cu zapadă din cauza scepticismului meu adiabatic legăturile cu numinosul fusesera reluate

O maşina plina de riduri pe care le pictau copiii cu pensulele lor arse

Viaţa era plină de scame

Limpezimea mîlului ne contrazicea teoriile despre viaţa secretă a melcilor

O reclamă despre dumnezeu era ronţăită cu fularele gurile nictalope se deşiraseră peste carosabil întindeam untul unui mic dejun perfect

Tu tumoare lenjerie oblică faţă de care lanterna pare mioapă

îmi torni in pumni cafeaua lipsa unei trăiri concrete a nefiinţei modelează  ta-sacrul

Spirfema ţinea între gene o pupilă uriaşă pe care ploaia s-a uscat treptat naiba ştie o vom prinde în cuie de pămîntul acru data viitoare

Marea vulpe neagră care ne linişteşte cîntîndu-ne bach cu ea ne închidem într-o cuşca din ştrampi ne jucam de-a mama si de-a noaptea ea e trista ca un ziar aproape am iubi-o  dacă am fi oameni

Asa că o ascultăm povestindu-ne cum rinichii mor primii

iar morţii urinează încontinuu altfel ni s-ar usca rufele cineva mai jos decat credem (şi nu mă refer aici la fundul vreunui aspirator) stă şi noteză toate aceste bîiguieli marea ca o vulpe neagră întunericul  ca o vulpe uriaşă noi toţi intuim aceste dedesubturi dar le lăsăm să se piardă precum zaţul printre unghiile proaspăt tunse

la televizor spuneau că unii copaci se îndrăgostesc de anumiţi tăietori de lemne  îi ademenesc cu sprîncenele lor din tablă mai departe nu vă pot spune

revin marea vulpe neagră judecă oamenii după numărul lacrimilor ne-plînse unii spun că ar fi bolnavă eu ştiu mai bine i-am dus de multe ori flori ea le punea în cutii de conserve şi le ardea cu ţigara aşa că vă rog să nu mai putreziţi

la ultima îmbrăţişare mi-am pierdut verigheta a căzut undeva între splină şi noptieră era ultima îmbrătişare ţin să repet acest lucru apoi a fost o combustie spontană ne-am pus cenuşa în buzunare era la efes în 93 parcă omizile stăteau la umbră autorităţile atîrnaseră la capătul străzii un soare mucegăit  mult mai tîrziu vom fi aflat de hoondera şi scorbura pe care o arăta pe stradă reptilelor-pietoni

tramvaiele păşesc timid printre uterele  păsărilor împăiate un poliţist  cu papuci de mătase le mînă către cîmpiile elizee

10 thoughts on “în nici un caz aici nu este vorba despre moarte, poate mai tîrziu

    • va trebui sa ma interoghez mai serios. nu e un spatiu care tine de familiar. e stranietatea din prea cunoscutul trairilor, din misterul cotidianului. fiind fara adapost in lume, imi ramane doar cantecul acestei lipse de adapost.

  1. imi place mult povestea cu marea vulpe neagra, as avea si eu nevoie de asa ceva acum!

    „Marea vulpe neagră care ne linişteşte cîntîndu-ne bach cu ea ne închidem într-o cuşca din ştrampi ne jucam de-a mama si de-a noaptea ea e trista ca un ziar aproape am iubi-o dacă am fi oameni”

    jocul de-a mama si de-a noaptea, intr-adevar!

    • sper sa am prilejul sa va povestesc partea aceasta fox-trott-ereasca. vulpea este ultimul animal liber pe care l-am vazut in ultimii ani. are un precedent devastator pentru orice optiune pe care as lua-o in considerare. si nu numai asta.🙂

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s