memoria fabuloasa a mortilor


e foarte trist cînd exista doua lumi spuneai


malul oltețului se cuibărise între noi ca un peste cu solzi încîlciți nepieptănați
culcați pe nisipul albastru deslușeam taina rîului care, ruşinat, se ascunsese în vîrful plopilor
furnici lăptoase se plimbau pe trupurile noastre
tragându-ne mîinile către o îmbrăţişare ameţitoare precum cea a norilor


vedeam cum trec cupluri de îndrăgostiţi înecați

îi recunoșteai după surîsul vinețiu cu care se priveau


iar mîinile pline de alge mimau liniştea celeilate lumi 
deși impertubabili la salutul nostru exagerat de politicos 
înclinau puţin capul
ca la vederea unor vechi tovarăşi 

pe malul celălalt bătrînul trecea cu bicicleta roşie, ruginită 
cu roți în forma de semilună 
cărând sufletele morţilor 

pedala cu mîinile ca un acrobat plictisit 

ne striga pe numele mic sa ne ducem mai repede acasă 
noi îi făceam cu mâna nemaiputând rosti niciun cuvînt 
îi aruncam o ţigară Carpaţi sa o fumeze pâna la noapte
cînd se schimba tura


ș a m d …

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s