ochii mereu deschisi ai lui oedip


ș a m d …

 bufnitele albastre  fara ochi se asezau pe crengile tale
in toiul mortii
le alungai cu un simplu oftat aspru strident nepamantean precum cel al desertului

erau aceleasi bufnite care ne insotisera printre ragaliile prafuite ale oltetului
noi purtam costumele  de nunta ruginite tineam in maini cateva incertitudini
limpezi in necredinta ca niste zei uitati 
erau aceleasi bufnite fara ochi pe care le mangaiau copiii in parc
sa le poarte noroc in alunecarile  lor mortale pe tobogan
parinti cu pene pe tot corpul strigandu-le numele lor secret
soptit la nastere de catelul pamantului
erau aceleasi bufnite albastre fara ochi, cu ciocurile din marmura
adorate de soarecii tristi, rataciti printre zambetele false ale cadavrelor
uitate pe umerase

privirea ta lihnita de miracole se odihnea pe mana paroasa a profetului
care din cand in cand pipaia contururile orasului

aceleasi bufnite albastre fara ochi cu ciocurile din marmura
ne conduceau catre supermarketul din coltul strazii in fata caruia fumam prima tigara a rasaritului

ECHTUITI VA ROG!

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s